Cine este farmacistul care a donat o avere pentru construirea unuia dintre cele mai mari spitale din Prahova

Singura deosebire este că acum o sută şi mai bine de ani, rezultatele unor astfel de vizite produceau schimbări majore în sistem şi atrăgeau implicarea familiilor înstărite care donau sume considerabile pentru spitalele de stat.

La sfârşitul secolului al XIX-lea, Ploieştiul avea două spitale unde erau trataţi în special bolnavii săraci. Prima unitate medicală a fost construită printr-o donaţie a culcerului Boldescu, iar cea de-a doua apaţinea Eforiei Spitalelor. Aceast al doilea spital funcţiona însă într-o clădire improprie, pe strada Ştefan cel Mare, unde bolnavii contagioşi erau trataţi în aceleaşi încăperi cu lehuzele şi copiii acestora. Sărăcia şi mizeria erau cuvintele de ordine, iar aceste aspecte de nedorit într-o unitate medicală fie şi de sfârşit de secol XIX a fost remarcată chiar de Lascăr Catargiu, primul ministru de atunci.

Care au fost vorbele primului ministru când a intrat în singurul spital de stat din Ploieşti

Da bine, bre, un oraş ca aista, aşa de însemnat şi cu o populaţie atât de mare, este posibil să aibă aşa hal de spital pentru îngrijirea suferinzilor săi?

Catargiu venise la Ploieşti într-o vizită oficială şi a ajuns inclusiv să inspecteze spitalele din oraş. Ceea ce a văzut în spitalul Eforiei l-a mirat, mai ales că se afla într-unul dintre cele mai bogate oraşe ale ţării, unde industria petrolului înflorea de la o zi la alta, iar bani erau suficienţi.

”Da bine, bre, un oraş ca aista, aşa de însemnat şi cu o populaţie atât de mare, este posibil să aibă aşa hal de spital pentru îngrijirea suferinzilor săi?”. Spusele premierului de atunci, consemnate de Mihail Sevastos în ”Monografia oraşului Ploieşti”, au ajuns la urechile familiilor cu stare din oaraş, care s-au mobilizat, au pus mână de la mână şi au donat sume importante viitorului spital municipal.

Lista oamenilor cu inimă care au donat pentru spital nu a fost deloc mică. Sevastos notează că printre aceştia s-a aflat inclusiv ”farmacistul Schuller care oferă 10.000 de lei cu scopul ca din venit să fie întreţinute 10 paturi la spital”. Sumele de bani au fost însă suficiente pentru ca autorităţile locale să construiască o nouă clădire, iar famracistul Schuller a fost cel care şi-a luat angajamentul să suporte el cheltuielile legate de zidărie, dar şi că cumpere mobilier pentru necesarul tratării a 25 de pacienţi, menţionează Mihail Sevastos.

S-au strâns bani cât pentru construirea unui noi spital

Noul spital a fost inaugurat în 1895 şi a fost construit în sistem pavilionar. Clădirea construită pe strada Rudului din Ploieşti există şi astăzi, şi chiar funcţionează în acelaşi sistem, fiecare clădire (pavilion) cu destinaţia sa. Astfel, pentru prima dată în istoria Ploieştiului, bolnavii suferinzi de afecţiuni contagioase au fost internaţi separat de ceilalţi pacienţi. Spitalul a fost condus de medicul C.Vasiliu până în anul 1919 şi a avut ca ajutor alţi doi medici, o moaşă şi un asistent care se ocupa doar de vaccinări.

În memoria filantropului farmacist, autorităţile au decis ca spitalul să-i poarte numele. Clădirea spitalului Schuller va fi renovată în anii 30, atunci când se construiesc în curte şi locuinţe pentru personal şi, foarte important, în fiecare încăpere ”s-a adus apă”, notează Mihail Sevastos.

În timpul renovării, unitatea medicală a fost dotată pentru chirurgie cu instalaţiile cele mai moderne pentru acei ani, fiin înfiinţat totodată şi un serviciu de radiologie.

Spitalul Schuller funcţionează şi în prezent, are rang de spital municipal, iar una dintre cele mai importante secţii este destinată afecţiunilor oncologice.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

{po[4] html}

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.