Majoritatea oamenilor care au vizitat Veneţia spun că vor să se întoarcă. Atracţia irezistibilă poate fi „rezolvată“ relativ repede şi ieftin în zilele noastre: rezervarea din timp a unei curse de avion către Italia, cheltuieli prioritizate şi bagaje împachetate.
Ar fi bine să evitaţi perioada concediilor, iulie-august, pentru o excursie la Veneţia, dar şi luna februarie, când se desfăşoară celebrul carnaval local. Sunt cele mai aglomerate şi scumpe perioade din an. În plus, turiştii se plâng de mirosul insuportabil al apei în timpul verii. Lunile mai-iunie, dar şi septembrie-octombrie, sunt rezonabile atât din punctul de vedere al preţurilor, cât şi al numărului redus de turişti sau al temperaturilor.
Cazare lângă Veneţia
Un bilet de avion cumpărat din timp poate aduce economii substanţiale. O altă variantă ar fi ca excursia în lagună să fie popas în cadrul unui concediu mai lung prin Europa, cu maşina. Oricum aţi alege, este bine să faceţi rezervarea pentru cazare de acasă şi din timp. Şi nu în oraşul Veneţia, pentru că oraşul nu are perioade de respiro turistic, ci doar perioade de „low season“ şi „full season“. În majoritatea hotelurilor din Veneţia preţurile pot fi, în funcţie de luna anului, aproape prohibitive, de peste 200 de euro pe noapte. De aceea, dacă vreţi să faceţi economii, găsiţi în jurul Veneţiei, la Marghera sau Mestre, fracţiunile continentale ale lagunei, numeroase posibilităţi de cazare la preţuri mici sau foarte mici.
Cele două extinderi sunt „inimile“ industriale ale Veneţiei, apărute după construirea portului comercial, şi sunt legate de oraşul ridicat între ape de un pod cu şosea şi cale ferată. În realitate, Veneţia numără peste 240.000 de locuitori, însă peste 170.000 dintre aceştia locuiesc de fapt în Marghera şi Mestre. În Veneţia, efectiv, există aproximativ 70.000 de rezidenţi permanenţi, fără a pune la socoteală zecile de milioane de turişti care ajung aici anual. Variantele de cazare în Marghera sau Mestre sunt campingurile, unde preţul cazării porneşte de la 10 euro pe noapte de persoană, sau hotelurile, de la 25 de euro pe noapte, preţuri mult mai mici faţă de orice district al Veneţiei.
Veneţia văzută dintr-o plimbare cu vaporetto
Condiţiile sunt mai mult decât acceptabile şi veţi avea cu siguranţă surpriza de a întâlni mulţi români care lucrează ca angajaţi ai vilelor şi campingurilor, în diverse posturi administrative sau ca personal de întreţinere. Majoritatea sunt stabiliţi de ani buni în Italia, cu tot cu familii, şi sunt foarte dornici să audă veşti de acasă, deşi spun că nu s-ar mai întoarce niciodată din cauza instabilităţii financiare din România.
Folosiţi transportul în comun
Dacă alegeţi varianta de cazare la periferie, nu aveţi de ce să vă faceţi griji că nu staţi permanent în inima Veneţiei, pentru că transportul spre lagună este foarte bine pus la punct.
Programul curselor începe dis-de-dimineaţă şi se încheie târziu în noapte, astfel că nu veţi rata farmecul nocturn al Veneţiei. Este bine de ştiut că multe dintre campinguri au transport dedicat, la ore foarte convenabile, de la locul de cazare şi până la „People Mover“, cel mai nou mijloc de transport destinat turiştilor şi rezidenţilor care fac naveta în afara oraşului. Acesta este, de fapt, un tramvai suspendat care leagă de Piazzale Roma zona portuară şi de parcări. Biletul costă 1,3 euro de persoană şi poate fi cumpărat de la automatele amplasate în cele două staţii. De altfel, este chiar indicat să nu mergeţi cu maşina, pentru că în Veneţia nu se poate circula cu autovehicule. Preţurile parcărilor, fie că este vorba de cea din port, fie de cea de la gara de lângă Piazzale Roma, sunt destul de piperate, putând ajunge la zeci de euro pentru o singură zi.
Albastru şi verde pe cer şi pe ape, culorile Veneţiei
Odată puse la punct detaliile transportului până în nordul Italiei, în frumoasa Veneţie, cazarea şi transportul de la hotel până în lagună, nu aveţi decât să porniţi într-una dintre cele mai fascinante călătorii, într-unul dintre cele mai frumoase oraşe ale lumii.
Toate drumurile duc către Piaţa San Marco
Încă de la primii paşi în Veneţia, frumuseţea este copleşitoare. Veţi presimţi întâlnirea cu oraşul încă de când traversaţi podul care uneşte partea continentală cu cea lagunară, o întindere nesfârşită de ape. Însă primul contact cu bijuteria arhitecturală perfectă care este Veneţia este indescriptibilă. Ar putea fi comparată cu prezenţa unei femei conştiente de frumuseţea fără seamăn care vă face favoarea de a-şi ridica vălul şi de a vă lăsa să-i admiraţi perfecţiunea.
În Veneţia puteţi trăi, incontrolabil, sindromul Stendhal sau „boala turistului“, copleşitoarea stare fizică pe care o provoacă expunerea la formele de artă foarte frumoase, un şoc care poate fi resimţit concret şi fizic în faţa splendorii oraşului.
Ca majoritatea pământenilor care îşi desfăşoară întreaga viaţă pe sol stabil, ameţitoarea Veneţie, scăldată de ape, intrigă simţurile şi echilibrul.
În mixul de vechi şi modernitate care este Veneţia de astăzi, un oraş perfect funcţional, extrem de activ şi alert, dar cu un cadru arhitectonic al altor vremuri, nu puteţi decât să vă plecaţi în faţa inventivităţii şi inteligenţei omului. Care a găsit soluţia fără egal prin care a îmblânzit natura, ridicând un oraş pe mlaştinile instabile şi în apele Adriaticii, făcând din această „domesticire“ un loc unic în lume, un dar pentru umanitate care străbate timpurile.
Canal Grande văzut de pe podul Rialto
Şi chiar dacă porniţi spre Veneţia pentru romantismul care a consacrat-o şi care, fără excepţii, înmoaie şi cele mai reci inimi, curând veţi fi copleşiţi de arta, spiritualitatea şi istoria care pulsează din fiecare por al lagunei.
Republica Veneţia a fost cea mai mare putere navală a Europei timp de 800 de ani, un mare centru comercial pentru mărfurile de lux precum mătasea şi mirodeniile, dar şi pentru sclavi, zona de pornire a Cruciadelor, dar şi al înfloririi artelor frumoase şi a Commediei dell’Arte.
Turnul Babel al Veneţiei
Cel mai probabil, călătoria la pas prin Veneţia începe de-a lungul Canalului Grande, care descrie un „S“ imens traversând oraşul. Apare senzaţia că timpul nu vă va ajunge vreodată să o vedeţi pe toată, să-i descoperiţi misterele şi poveştile. Misiunea este imposibilă pentru că, administrativ, Veneţia este formată din 118 insule şi este împărţită în şase părţi, numite sestiere: Dorsoduro, Santa Croce, San Polo, San Marco, Cannaregio şi Castello.
Are peste 120 de biserici, sute de „casa“ şi palate, 175 de canale, cu o lungime de 38 de kilometri şi 398 de poduri.
Podul Rialto, a doua cea mai cunoscută destinaţie din Veneţia
Dacă nu ştiţi de unde să începeţi, este mai bine să vă lăsaţi luaţi de valul de turişti care vorbesc toate limbile pământului, un Turn Babel în mişcare care îşi arată originile prin culorile exotice ale pielii. Fiecare dintre ei are un aparat foto sau măcar un telefon mobil, dispozitive care nu încetează niciodată să anunţe imortalizarea încă unui cadru. Milioane de fotografii se fac în Veneţia în fiecare minut şi se resimte acut condiţionarea de a nu putea întoarce capul permanent într-o rotaţie de 360 de grade care să cuprindă totul.
Invariabil, toate drumurile duc la „per Rialto“ şi „per San Marco“, două dintre obiectivele turistice cele mai importante ale Veneţiei. De altfel, la finalul unei zile în Veneţia veţi realiza că podul Rialto şi piaţa San Marco nu pot fi evitate nici dacă vă propuneţi. Veţi mai înţelege şi zâmbetele sau iritarea localnicilor atunci când întrebaţi de cele două obiective. Semnalizarea acestora prin plăcuţe stradale este omniprezentă, dar şi pentru că, invariabil, toate străduţele converg, la un moment dat, spre Rialto sau San Marco.
Magnetul Veneţiei
Unul dintre cele mai cunoscute locuri din lume, Piazza San Marco este „magnetul“ de netăgăduit al Veneţiei. Aici, într-o mare de oameni care nu contenesc să-şi facă selfie-uri şi îşi strigă admiraţia pentru capodopera lagunei, sunt „adunate“ unele dintre cele mai frumoase opere ale umanităţii: Palatul Dogilor veneţieni, Bazilica San Marco, Turnul cu ceas (Torre dell’Orologio), Biblioteca Nazionale Marciana, construită de Sansovino, Procuratura şi Clopotniţa San Marco, de unde Veneţia poate fi privită de sus, contra-cost, pentru aproximativ 8 euro.
Piaţa San Marco adună unele dintre cele mai frumoase opere ale umanităţii
Spre deosebire de majoritatea locurilor istorice din Veneţia, să cazi în extaz, la propriu, în Piazza San Marco, este gratuit. La fel şi vizitarea Bazilicii San Marco, un loc în care au fost strânse bogăţii din toate colţurile lumii, însă trebuie să fiţi pregătiţi să staţi la o coadă care pare interminabilă.
Gratuit este şi accesul pe podul Rialto, celebrul pod al Veneţiei, peste Canal Grande, de pe a cărui „culme“, după ce veţi sta răbdători la o coadă de turişti în continuă mişcare, veţi putea imortaliza unele dintre cele frumoase instantanee din Veneţia.
În mod evident, nu trebuie ratat nici „Podul suspinelor“, care leagă Palatul Dogilor de fosta închisoare a oraşului. De pe acest pod, condamnaţii puteau admira pentru ultima dată, înainte să fie închişi, albastrul mării, cu un punct de belvedere superb din Piaţa San Marco.
În funcţie de buget şi de timpul alocat excursiei, puteţi bifa pe listă oricât de multe obiective turistice, de la palate, „casa“ şi până la biserici şi expoziţii, preţurile pornind de la 5 euro.
Plimbarea cu vaporetto şi gondola, de neratat
Experienţa în Veneţia nu poate fi completă fără o plimbare cu gondola, care costă între 80 şi 100 de euro, dar care poate deveni mai ieftină dacă sunteţi într-un grup de turişti. Veţi fi martorii unei măiestrii unice a gondolierilor, care manevrează aproape misterios faimoasele ambarcaţiuni veneţiene pe sub poduri puţin înalte şi canale înguste, semnalizându-şi prin gesturi şi sunete doar de ei cunoscute prezenţa printre casele ale căror temelii sunt plămădite din apă.
O plimbare cu gondola, experienţă de neratat în lagună
De neratat sunt şi plimbările cu „vaporetto“, serviciul public de transport acvatic din Veneţia, ACTV. Acesta face curse regulate de-a lungul Canal Grande, pe Giudecca Canal, al doilea cel mai important canal al lagunei, în jurul Veneţiei, cu o vedere impresionantă asupra oraşului, dar şi către insulele Murano, celebră pentru prelucrarea artizanală a sticlei, şi Burano, faimoasă pentru casele sale viu colorate şi arta broderiilor, sau spre Lido, celebra staţiune „din“ mare.
Preţurile pentru vaporetto pleacă de la 6 euro, un bilet cu valabilitate de 60 de minute, fiind mai avantajoase cardurile de 24 de ore, care costă 20 de euro, până la unul de 7 zile, care costă 60 de euro.
Mâncarea stradală este accesibilă
Nu în ultimul rând, dacă porniţi la drum cu un buget redus, trebuie să fiţi atenţi la preţul mâncării. Veneţia este foarte scumpă la acest capitol, iar proprietarii numeroaselor restaurante din lagună nu ezită să taxeze piperat o masă cu vedere la Canal Grande sau chiar la canalele mai lăturalnice, dar apropiate de centru. Un prânz costă în jur de 25 de euro, iar o cină cu specialităţi italiene poate ajunge şi la 30-50 de euro de persoană, dacă luaţi şi ceva de băut. Fără a mai pune la socoteală numeroasele magazine cu specialităţi de dulciuri, extrem de apetisante şi colorate.
Dacă nu v-aţi propus să faceţi din Veneţia o excursie culinară, vă puteţi ostoi foamea de la numeroasele „pizzeria“ stradale şi la magazinele de sandvişuri, unde preparatele costă între 3 şi 5 euro. Cu răbdare puteţi găsi, mascate printre casele veneţienilor şi supermarketuri, unde preţurile, chiar dacă nu sunt comparabile cu cele de pe continent, sunt accesibile. De asemenea, trebuie încercată celebra îngheţată, „gelato“, cu cele mai minunate arome ale pământului. O porţie medie costă 3 euro. ;
Abandon pe străzile Veneţiei
Admiţând că aţi bifat aproape toate obiectivele de pe listă, o zi la Veneţia sau măcar câteva ore trebuie să le lăsaţi pentru a vă pierde pe străzi.
Băgaţi harta în rucsac şi abandonaţi-vă în labirintul străduţelor veneţiene. Aici palpită laolaltă vechea Veneţie, misterioasă şi romantică, dar şi prezentul zilnic, al oamenilor care vin acasă cu o barcă, îşi întind rufele colorate între două clădiri şi sporovăiesc la telefon la geamul unei case-monument istoric.
Străduţele veneţiene palpită de farmec
Faceţi-vă timp să vă întindeţi pe caldarâmul unei străzi care se termină într-un canal, intraţi în micile magazine cochete şi vizitaţi piaţa de legume şi fructe, dar şi pe cea de peşte, pe tarabele căreia par adunaţi toţi monştrii marini cunoscuţi sau încă nedescoperiţi.
Chiar dacă vă veţi rătăci într-o aparentă fundătură, staţi liniştiţi. Într-un final, toate drumurile din Veneţia fac cărări în suflet şi duc „per Rialto“ şi „per San Marco“. ;
Vă mai recomandăm
Locuri ţinute „sub cheie“: 5 destinaţii în care este interzis accesul vizitatorilor
Atracţii turistice pe care le poţi vizita gratis în cele mai populare oraşe europene
-
0share
- Tweet
SOLUTII TERMICE cu RANDAMENT SPORIT
ÎNCĂLZIREA PRIN PELEȚI DIN LEMN SAU DIN HARTIE: Convenabila, accesibila si de durata!
Servicii de arhivare fizica
Documentele trebuie pastrate si depozitate cu grija, in spatii special amenajate in cadrul carora factorii mentionati anterior sunt strict controlati iar efectual acestora este drastic monitorizat si diminuat. Documentele vechi nu sunt numai documente!
Facebook
LinkedIn
RSS