Prima aterizare a unui OZN atestată şi expertizată în România. Cazul „Valea Plopului“, poveste cu extratereştri în 1972

Cazul, încă extrem de disputat, i-a schimbat destinul profesorului Călin Turcu (1942-2006), ploieştean la origini, dar care a predat şi a trăit aproape întreaga viaţă în oraşul prahovean Vălenii de Munte. Este fondatorul Grupului RUFOR (Romanian UFO Researchers) şi a publicat, între 1979-1986, o revistă cu un circuit redus, care a avut 27 de numere.

După „cazul Valea Plopului“, devenise atât de pasionat de fenomenul OZN, încât, în lipsa fondurilor necesare pentru tipărirea revistei, bătea articolele la maşina de scris, apoi le multiplica prin copiere. A publicat şi numeroase cărţi şi articole în reviste de specialitate şi a susţinut peste 100 de prelegeri pe tema ufologiei în România.

Profesorul Călin Turcu este unanim recunoscut ca unul dintre cei mai prolifici cercetători de teren ai fenomenului OZN din ţara noastră, adunând foarte multe mărturii, fotografii şi schiţe, multe pierdute sau prea puţin valorificate. Aceasta este considerată cea mai voluminoasă arhivă de rapoarte scrise, fotografii şi filme privind cazurile OZN din România.

OZN-ul de la Valea Plopului

Întâmplarea care i-a schimbat viaţa şi l-a transformat într-un pasionat al ufologiei este cazul „Valea Plopului“, considerată de specialiştii UFO ca prima aterizare a unui OZN, atestată şi expertizată cât de cât ştiinţific, în România, de cercetători din diverse domenii.

Episodul a fost investigat de profesorul Călin Turcu şi relatat în volumul „Cazuri OZN în România“ pe care l-a publicat în 1992. Prelucrarea volumului îi aparţine scriitorului Dan D. Farcaş, la rândul său matematician, informatician, cercetător al fenomenului OZN şi al civilizaţiilor extraterestre şi preşedinte al Asociaţiei pentru Studiul Fenomenelor Aerospaţiale Neidentificate (ASFAN).

„Într-una dintre noptile dintre 2 şi 6 septembrie 1972 (nu s-a putut stabili cu precizie data), în jurul orelor 24.00-01.00, Vasile Carabuş, paznic de noapte la CAP Poseşti, a văzut, de pe dealul Tăbăcioi, un obiect strălucitor, «o stea cu coadă» de culoare galbenă, traversând cerul, planând şi aterizând lin într-o livadă aflată la circa 2 kilometri de el, pe dealul «La Odaia». Nu s-a auzit nici un zgomot, iar obiectul a dispărut în scurt timp“.

Paznicul, împreună cu mai mulţi săteni au cercetat, peste vreo două zile, locul respectiv, aflat într-un lan de porumb presărat cu pomi fructiferi. Aici au găsit o zonă circulară cu diametrul de 4,5 metri în care toate tulpinile erau rupte la circa un metru de sol. În centrul cercului se găsea un muşuroi de pământ, având în mijloc un orificiu rotund, cilindric, cu diametrul de 12-14 centimetri şi adânc de cel puţin 2 metri. De la această gaură porneau radial, distanţate perfect la 120 grade, trei urme identice de tălpici, bine imprimate în sol.

Ulterior, aici au venit sute de curioşi şi elevi aduşi pentru „munci agricole”. Pentru a verifica rumorile care se răspândiseră în zonă, Călin Turcu, profesor la o şcoală din Valenii de Munte (aflat la circa 17 kilometri de Valea Plopului), s-a deplasat, în 29 noiembrie, în acel loc. Pe atunci urmele se vedeau încă destul de bine. Călin Turcu a revenit şi ulterior aici, făcând numeroase fotografii şi stând de vorbă cu martorii. El va trimite constatările sale scriitorului Ion Hobana.

Atraşi de întâmplare, în zonă au venit şi specialişti de la „Cercul Ştiinţific OZN” organizat la Casa de Cultură a Studenţilor din Bucureşti, cerc condus de Ion Hobana. La rândul său, celebrul inginer şi inventator Justin Capră a făcut măsurători în zonă şi a constatat, cu această ocazie, cu un contor Geiger-Müller, „o creştere substanţială a radioactivităţii de tip gamma în zona centrală a presupusei aterizări”.

Întâlnire în 1999, la Vălenii de Munte, în casa lui Călin Turcu (primul din stânga), a grupului ASFAN, pentru cercetarea fenomenelor OZN din România. FOTO asfan.ro

În 10 decembrie 1972, alt un grup de cercetători a făcut măsurători, fotografii, prelevări de eşantioane de sol şi vegetatie, înregistrând pe bandă relatările unor martori, luând declaraţii scrise.

Concluziile, coroborate de specialişti şi transpuse de Călin Turcu au fost că, judecând după adâncimea urmelor, s-a estimat că obiectul putea cântări câteva zeci de tone. Solul părea să fi fost expus la o temperatura ridicată, dar nu la flacără. Obiectul a evitat două linii de înaltă tensiune (135 metri până la fiecare), ca şi trei meri din preajmă, aterizând la o distanţă egală de ei, fără a le atinge.

Călin Turcu a urmărit în continuare cazul şi a constatat că, în următorii patru ani, pe muşuroiul de pământ de la locul aterizării, vegetaţia a lipsit cu desăvârşire, apoi a fost firavă.

„Profesorul a continuat să monitorizeze şi alte aspecte ale cazului, în ciuda faptului că în vara anului 1973, doi bărbaţi i-au făcut o vizită şi l-au «sfătuit» că ar fi mai bine pentru el dacă nu s-ar mai duce pe acolo“, relatează Dan D. Farcaş despre cazul Valea Plopului şi implicarea profesorului Călin Turcu.

Fondatorul RUFOR, Călin Turcu, şi-a dedicat ultimii ani din viaţă înfiinţării unei biblioteci internaţionale de ufologie la Vălenii de Munte, pe care a dorit-o publică. Adunase acasă câteva sute de volume pe tema fenomenului OZN, publicate în România şi în străinătate.

Vă mai recomandăm

20 de fotografii care demonstrează că Pădurea Hoia Baciu este misterul imposibil de desluşit al Transilvaniei

Cum a fost ispitit faimosul părinte Cleopa de extratereştri: „Am văzut o lumină mare şi, în lumină, o maşină de alamă cu multe roţi“