Sociologul Vasile Dâncu, directorul IRES și fost ministru al Administrației și Dezvolării Regionale în guvernul condus de Dacian Cioloș, a acordat un interviu în exclusivitate pentru PSnews.ro, în care analizat scena politică românească înainte de alegerile prezidențiale din toamnă.
Astfel, sociologul consideră că PSD are încă șanse mari să ajungă în turul 2 al prezidențialelor, dar pentru a atinge acest deziderat va trebui să renunțe la orgolii și să facă o alianță extinsă, care să depășească granițele doctrinare. O altă condiție pentru accederea unui social-democrat în finala prezidențială este ca acel candidat să nu fie sabotat chiar de propriul partid, ”în numele unor competiții interne absurde” sau de teamă că acesta ar căpăta prea multă putere în interior.
Un ajutor nesperat pentru PSD ar putea veni din opoziție, mai exact din partea USR-PLUS, care nu are experiența gestionării unui succes electoral și uită că ”votul emoțional și atașamentul bazat pe emoție durează foarte puțin biologic, dar și politic”, mai crede directorul IRES.
Nici în privința lui Klaus Iohannis lucrurile nu sunt 100% clare, deși actualul președinte pare să nu aibă adversar în momentul de față. Vasile Dâncu reamintește că, de cele mai multe ori, favoritul a pierdut alegerile în România – Ion Iliescu, în 1996, în fața lui Emil Constantinescu, Adrian Năstase, în 2004, în finala cu Traian Băsescu, Mircea Geoană, din nou în fața lui Băsescu, după ce exit poll-urile îl dăduseră câștigător, și, ultima dată, Victor Ponta, în 2014, care a plecat favorit cert în confruntarea cu Iohannis.
Sociologul susține că un candidat care ”ar veni să spună oamenilor că războiul româno-român s-a încheiat și să dea garanții pentru asta” ar avea succes la alegerile prezidențiale din noiembrie.
Marinela Angheluș:Ce șanse are PSD să ajungă în turul 2 al prezidențialelor?
Vasile Dâncu: PSD are toate șansele să intre în turul doi și nu doar atât. Chiar când pierde alegerile, cum spunea recent un tânăr politolog clujean, PSD este un punct fix al vieții politice din România. PSD poate avea un candidat puternic, cu următoarele condiții: să-l găsească, să-l sprijine cu adevărat, eliminând posibile fracturi interne, să-l construiască în acord cu așteptările legate de presedinție și, mai ales, să nu-l trădeze unele grupuri, în numele unor competiții interne absurde. Ar trebui să-l facă reprezentativ nu doar pentru PSD, ci pentru segmente mai largi de electorat, să-i construiască o coaliție în spate și, pur și simplu, cei care aspiră la a fi lideri centrali să nu se teamă că acesta ar putea deveni prea puternic pentru PSD și ar monopoliza puterea.
Sigur, în ultimele aproape două decenii a pierdut alegerile prezidențiale în turul doi, după greșeli de tactică și strategie generate, în parte, de autosuficiența candidatului și de sfaturile unor consilieri străini, dar cei care cred că acest partid dispare s-au mai înșelat și în trecut. Capacitatea de regenerare a PSD este mare și o arată și evoluțiile din trecut: în 1996-1999, guvernele CDR credeau că PSD este mort și au început să se bată partidele de dreapta între ele pentru împărțirea moștenirii. Între timp, a dispărut și PNȚ-CD ca partid parlamentar, iar PD s-a dizolvat în PNL. În 2006, în plin scandal ”Mătușa Tamara”, PSD a căzut până la 16% și a revenit apoi puternic. Dacă noua conducere a PSD nu va face greșeli mari, dacă va înțelege contextul și va lupta inteligent, poate reveni. PSD are de luptat cu o opoziție de dreapta care comunică de 30 de ani monotematic, destul de simplu, adică acuză de neocomunism sau de corupție. Aceste teme sunt încă ușor de comunicat, sunt ușor de îmbrăcat emoțional, dar nu au fost convertite niciodată în nuclee pentru un nou program de societate.
Dacă PSD ar înțelege corect ce s-a întâmplat la alegerile europarlamentare și ar acționa în consecință, atunci poate să se relanseze. Poate primi un ajutor și din euforia câștigătorilor din 26 mai, care nu se pot feri de efectul politic al dopaminei unei victorii oarecum neașteptate, în zone unde nici măcar nu au organizații sau persoane semnificative în viața publică locală. În general, ceea ce ar trebui să înțeleagă USR sau PLUS este că votul emoțional și atașamentul bazat pe emoție durează foarte puțin biologic, dar și politic.
Am mai spus asta, dar văd că, în România, politicienii și partidele nu pot îndeplini această cerință: sutele de sondaje și focus-grupuri pe care le-am realizat în ultimul deceniu arată că oamenii vor un Președinte pentru vremuri de pace, unul care să nu ducă războaie interne, din contră, să participe la construcție, să nu creeze falii în societate și nici să nu împartă oamenii în buni și răi, să aducă partidele la dialog, să inhibe ura și intoleranța și să facă politică ca și cum după cele două mandate nu mai vrea votul nimănui, ci doar respectul tuturor. La noi, fiecare candidat este luptător împotriva a ceva din trecut sau din prezent. Un președinte care vrea să fie doar OM întreg, care nu-și ascunde slăbiciunea sensibilității față de cei mulți și necăjiți poate că nu este un proiect tentant pentru partidele politice, dar dacă un candidat care iubește oamenii, nu drapelul sau imnul ca însemne ale puterii, ar găsi puterea interioară să comunice asta și oamenii cred că ar rezona cu el. Un candidat care ar veni să spună oamenilor că războiul româno-român s-a încheiat și să dea garanții pentru asta cred că ar avea succes. Sigur că partidele nu sunt încântate de asta, ele vor luptă și sânge, deci ceea ce spun eu aici este doar o utopie astăzi, în România noastră agitată și speriată.
Marinela Angheluș:Are PSD la momentul acesta un posibil candidat care ar putea să îl învingă pe Klaus Iohannis la alegerile prezidențiale?
Vasile Dâncu: Nu știu, dar poate fi posibil. Depinde de abilitatea de a negocia, de a face coaliții sau de a ceda anumite beneficii posibile după victoria ipotetică. Nouă parcă ne lipsește memoria socială, în acest moment mulți cred că domnul Klaus Iohannis ar putea fi câștigător înainte de a se termina bătălia electorală. Da, în acest moment, Klaus Iohannis este favorit, dar încă nu a câștigat un nou mandat. Dacă, însă, ne uitam în urmă, vedem că favoritul a pierdut alegerile în cele mai multe cazuri în România. Ion Iliescu era favorit în 1996, a candidat triumfal pentru un nou mandat și a pierdut. Adrian Năstase era sigur că va câștiga în 2004 și a pierdut la 240.000 de voturi, surprinzator și bizar, după ce în turul doi au apărut ciudate goluri în prezența la vot în județe importante pentru PSD. Mircea Geoană a avut, la intrarea în turul II, 12% în fața lui Traian Băsescu, după ce Crin Antonescu i-a cedat voturile și a fost președinte doar până ce au venit voturile din străinătate. Și Victor Ponta a fost mare favorit și a pierdut în turul II, printr-o supramobilizare care nu avea legătură cu programul politic al candidaților și nici a farmecului personal. Toate aceste ”lebede negre” ale alegerilor prezidențiale ar trebui să ne pună în gardă când credem că totul este jucat.
Marinela Angheluș: Cum se face că, în toate situațiile descrise, challanger-ul a câștigat?
Sunt explicații valabile contextual, nu putem vorbi de o regulă clară, dar se pot desprinde unele explicații. De exemplu, un fel de complex al lui Oedip, românii au nevoie de tătuc, dar și uciderea tatălui se face cu voluptate și veselie. În ultimele două săptămâni de campanie, oamenii se gândesc la ceva nou, cred că un nou președinte ar putea să le schimbe viața. Președintele României, oricare ar fi el, atunci când este candidat, are și o anumită vulnerabilitate generată de faptul că nu furnizează bunuri și servicii de nici un fel, iar oamenii așteaptă asta de la el. Președintele este cel mai important om al statului pentru că are rolul de a furniza încredere. Într-o țară devastată de neîncredere în instituții, în România ca loc posibil al fericirii individuale și colective, în semeni și în viitor, nu este ușor ca garant al încrederii să răspunzi în campanie de ce este societatea românească așa cum este.
Marinela Angheluș: Credeți în vreo alianță pentru prezidențiale pe partea stângă? Din cine ar fi formată?
Vasile Dâncu: PSD este obligat să caute formarea unei alianțe mai mari, chiar dacă din perspectivă doctrinară nu găsește parteneri prea mulți. Doctrinele sunt irelevante azi, când și dreapta a devenit un hibrid politic ce amestecă progresime, neoliberalism, conservatorisme de toate felurile. Dar ceea ce ar putea face PSD ar fi parteneriatele civice, cu elementele organizate din societate care au nevoie de reprezentare, recunoaștere și putere de influență. În loc să se centreze pe salarii și pensii, PSD ar putea să lucreze alături de sindicate și antreprenoriat la legile bune care să stabilizeze forța de muncă în România, să formeze noile generații, să sprijine profesiile viitorului. Este nevoie de parteneriate pentru dezvoltare și de sprijinul comunităților pentru adevăratele proiecte, nu doar ideile primarilor de culoarea partidului de la guvernare.
Federațiile medicilor, organizate pe specilități, au nevoie de un sprijin real pentru reforma sănătății, nu doar de salarii mari. Salariile mari date otova medicilor, dincolo de contribuție și merit, au creat mai multe nemulțumiri decât satisfacție. Dacă industria medicamentelor de la noi, singura industrie care și-a mărit potențialul după 1989, nu este luată în calcul și noi o dezavatajăm în fața marilor corporații care fac lobby și vând medicamente de 10 ori mai scumpe, atunci este greu să câștigi alegerile. O refacere a programului de guvernare este necesară și va fi făcută, sunt sigur, in viitor de echipa condusă de Viorica Dăncilă.
Alegerile nu se câștigă doar în campanie și în platouri de televiziune, ci printr-o minuțioasă strategie de poziționare și negociere socială. Asta, însă, nu te pot învăța nici consultanții străini și nici consultanții de la centru care caută în mare măsură să facă masajul eului pentru oricine devine liderul unui partid, ci este parte a experienței politice a unei echipe de conducere.
Cred că PSD va încerca să facă alianțe și le doresc să aibă flexibilitate pentru a reuși. Pot uita o parte dintre dogmele trecutului, pentru că este vorba de o etapă noua din politica românească.
Marinela Angheluș: Vă așteptați la o prezență mare la alegerile din toamnă?
Vasile Dâncu: Da, cred că va fi prezență importantă, dacă va fi o bătălie strânsă, dacă cel puțin doi dintre candidați vor căuta să scoată campania electorală din marasm. Nu cred că este nevoie de artificiul referendumului pentru ca oamenii să meargă la vot, merg oricum la aceste alegeri.
Principala problemă este relevanța temelor pentru oameni. La europarlamentare, partidele de dreapta au cuplat tema Europei cu tema pericolului reprezentat de Liviu Dragnea. Era un personaj viu, cu putere, o țintă perfectă. Acum acest pericol nu mai este, iar Viorica Dăncilă este greu de transformat în imaginea Răului Absolut. Pericolul pentru politicienii de la viitoarele alegeri este nerelevanța. Liviu Dragnea a intuit asta în 2016 și, pornind de la faptul că nu (mai) avea mari figuri intelectuale în partid (în parte și prin acțiunea sa), a luat campania pe cont propriu, atacând teme relevante pentru oameni, aducând la PSD cea mai clară victorie electorală. Viorica Dăncilă are o sarcina grea în sensul că în viitorul foarte apropiat va trebui să repare ce s-a stricat în ultima vreme, adică să reclădească încrederea în interiorul PSD și, mai complicat, să aducă în prima linie oameni relevanți, mărci identitare pentru anumite zone sociale, geografice sau idei. În jurul unor mărci identitare și cu ajutorul refacerii solidarității interne a PSD, anul 2020 îi poate găsi pregătiți să atace localele și generalele cu șanse mari. Dacă va fi împinsă de organizațiile județene să ducă mai departe trocul cu posturile din conducerea centrală sau guvern, atunci este greu de crezut că revigorarea partidului se poate realiza rapid și cred că partidul se condamnă pe sine la insignifianță politică și rol secundar. România are nevoie de o platformă de stânga și actuala conducere a PSD înțelege că trebuie făcute compromisuri interne pentru a readuce partidul la o cotă bună de credibilitate și relevanță politică.
Marinela Angheluș: Ce șanse are USR să ajungă în turul 2 al prezidențialelor?
Vasile Dâncu: Spuneam înainte că alegerile sunt imprevizibile, dar USR este în acest moment a treia forță politică a României, rezultat al unei ascensiuni rapide și surprinzătoare. Putem imagina două condiții, două scenarii în care USR aduce candidat în turul II, dar ambele sunt destul de improbabile.
Dacă PSD nu reușește să facă o coaliție eficientă și nu are un candidat puternic, atunci îi poate face cadou candidatului USR o finală cu președintele Iohannis. În fine, a doua posibilitate, legată oarecum de prima, ar fi cea a unei poziționări agresive al candidatului USR care să atace direct la candidatul Klaus Iohannis, precum și tot establishment-ul politic de acum. Aceasta este de asemenea o variantă mai puțin probabilă, deoarece cred că USR și Klaus Iohannis vor ataca mai degrabă pe candidatul PSD și politica guvernamentală, căutând o cât mai mică competiție pe partea dreaptă, în numele unor posibile alianțe în 2020.
Marinela Angheluș: Ce va face ALDE? Credeți că se va ambiționa să meragă cu Călin Popescu Tăriceanu la prezidenațiale, deși partidul a luat doar 4% la ultimele alegeri, ori va renunța la această pretenție și va susține un alt candidat într-o alianță?
Vasile Dâncu: ALDE este într-o situație foarte dificilă. A mers până la capăt pe câteva directii politice care s-au dovedit necâștigatoare, iar ultimele alegeri au arătat asta. Astăzi au un scor sub pragul de 5%, iar partidul pare că pierde totul. După ce ani la rand, ALDE a facut un joc inteligent de centru, bazat pe experienta politică a lui Calin Popescu Tariceanu, ultim mohican al politicii noastre, pe un discurs decent și moderație, atacurile DNA l-au scos și pe președintele ALDE de pe șine și acesta a preluat un discurs mai suveranist, sau marcat ca atare de adversari, și a pierdut mult electorat. Acum, Tăriceanu pare ar fi obligat să candideze, pentru partidul său, dar șantajul la PSD se pare că nu ține. Și pesediștii stiu că el este singur acum și că are sanse de a nu intra în turul doi la prezidențiale chiar cu sprijin PSD. Probabil va mai încerca să șantajeze cu ieșirea de la guvernare în toamnă, dar poate fi o capcană, deoarece Victor Ponta poate completa voturile pierdute de PSD în Parlament prin plecarea ALDE. Victor Ponta este într-o pozitie bună și cred că dacă ALDE nu are mari sanse sa facă, acum, o alianță cu Pro România, în orice condiții, deoarece Victor Ponta este singurul care nu este obligat să se grabească. În plus, fostul președinte al PSD are acum și experiență, este un lider inteligent și are și un spațiu bun de manevră pe care îl va valorifica bine, cred eu.
Sigur, ALDE încearcă să se securize discutând despre alianța cu ProRomania, dar este greu de crezut că Ponta ar merge contra PSD cu un partid care a luat 4% . Mai bine negociază cu PSD si câștigă mult mai mult, în plus isi poate valorifica si capitalul politic, acolo unde este poziționat în imaginarul colectiv. Tăriceanu are șansa să ceară niște locuri pe listă la parlamentarele următoare și la locale de la PSD si o functie dacă câștigă alegerile din 2020. Vom vedea cum va raționa domnul Tăriceanu în fața unor asemenea alternative, nu prea luminoase.
SOLUTII TERMICE cu RANDAMENT SPORIT
ÎNCĂLZIREA PRIN PELEȚI DIN LEMN SAU DIN HARTIE: Convenabila, accesibila si de durata!
Servicii de arhivare fizica
Documentele trebuie pastrate si depozitate cu grija, in spatii special amenajate in cadrul carora factorii mentionati anterior sunt strict controlati iar efectual acestora este drastic monitorizat si diminuat. Documentele vechi nu sunt numai documente!
Facebook
LinkedIn
RSS